Mănăstirea Săpânța-Peri se află în nordul localității Săpânța, județul Maramureș, într-o zonă liniștită, aproape de râul Tisa și de granița cu Ucraina. Ansamblul monahal atrage atenția prin biserica sa monumentală din lemn, a cărei turlă atinge aproximativ 78 de metri.
Actuala mănăstire a fost înființată în anul 1997, iar biserica principală a fost ridicată între anii 1998 și 2003. Construcția continuă, prin nume și tradiție, moștenirea vechii Mănăstiri Peri din Maramureșul istoric, aflată astăzi pe teritoriul Ucrainei. Vechea așezare monahală este documentată încă din anul 1391, când urmașii lui Dragoș Vodă au oferit terenuri și bunuri mănăstirii. Pentru mai multe secole, vechiul centru de la Peri a avut un rol religios și cultural important în istoria Maramureșului.
Biserica actuală păstrează numeroase elemente caracteristice arhitecturii tradiționale maramureșene: acoperișuri înalte, șindrilă, galerii din lemn, stâlpi sculptați și o turlă foarte zveltă. Pentru construcție au fost utilizate cantități importante de lemn de stejar și brad, o mare parte provenind din zonă. Crucea amplasată în vârful turlei are aproximativ șapte metri.
Ansamblul este completat de clădirile monahale, alei, spații verzi și arbori maturi, toate integrate într-un cadru specific peisajului din nordul Maramureșului. Hramul mănăstirii este dedicat Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, sărbătoriți la 8 noiembrie.
Prin dimensiunile neobișnuite ale bisericii, arhitectura din lemn și legătura simbolică cu vechea Mănăstire Peri, așezământul reprezintă unul dintre cele mai cunoscute obiective religioase și arhitecturale din zona Săpânța.
