Mănăstirea Tarnița se află în comuna Bolotești, județul Vrancea, într-o zonă împădurită și retrasă de pe Măgura Odobeștiului, în apropierea satului Găgești. Poziția izolată, în mijlocul naturii, conferă așezământului o atmosferă de liniște, specifică vechilor vetre monahale ridicate departe de localități. Drumul de acces traversează o regiune deluroasă și poate deveni dificil în anumite perioade ale anului.
Originile Mănăstirii Tarnița sunt plasate în prima jumătate a secolului al XVII-lea, când ieromonahul Partenie ar fi întemeiat aici primul așezământ monahal. Alte izvoare menționează anul 1702 și venirea unor călugări de la Schitul Babele, ceea ce indică existența unei tradiții monahale vechi în această parte a Vrancei. Prima biserică a fost construită din lemn, iar în anii 1919-1920 a fost înlocuită cu un nou lăcaș având hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Viața monahală a fost întreruptă în anul 1959, așezământul fiind reactivat în 1990 ca mănăstire de maici. În anul 2001 a fost construit un paraclis cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Un incendiu produs în primăvara anului 2006 a distrus complet vechea biserică din lemn.
În perioada 2006-2018, ansamblul monahal a trecut printr-un amplu proces de refacere. A fost ridicată o nouă biserică din zid, alături de clopotniță, trapeză, paraclis și corpul de chilii. Noua biserică a fost împodobită cu pictură și mobilier bisericesc, continuând tradiția spirituală a vechiului așezământ de pe Măgura Odobeștiului.
