Mănăstirea Salva, cunoscută și sub numele de Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii”, se află în comuna Salva, județul Bistrița-Năsăud, într-un cadru pitoresc al Țării Năsăudului. Așezământul monahal este amplasat în partea de răsărit a localității, pe dealul Migii, în zona numită Fântâna Marcului, în apropierea pădurii Dumbrava.
Istoria mănăstirii începe în anii 1993-1994, inițiativa construirii unui așezământ monahal aparținând preotului paroh Dumitru Morar și credincioșilor din Salva. Bazele mănăstirii au fost puse cu binecuvântarea Arhiepiscopului Bartolomeu Anania, iar începuturile vieții monahale au fost legate de un grup de maici venite de la Mănăstirea Govora.
Prima construcție importantă a fost bisericuța din lemn, ridicată cu sprijinul comunității locale și sfințită la 24 iunie 1994. Lăcașul a primit hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”. Tot în anul 1994 a fost construit și un corp de chilii.
Dezvoltarea rapidă a obștii și numărul tot mai mare de credincioși au determinat construirea unei biserici mai mari. Piatra de temelie a noului lăcaș a fost așezată la 10 mai 1996. Biserica de zid, realizată în stil brâncovenesc, poartă hramurile „Izvorul Tămăduirii” și „Sfinții Martiri Năsăudeni”.
Sfințirea bisericii mari a avut loc la 10 mai 2013, dată care marca și împlinirea a 250 de ani de la mărturisirea de credință a Sfântului Atanasie Todoran. Legătura cu Sfinții Martiri Năsăudeni este accentuată și de amplasarea mănăstirii în apropierea locurilor asociate martiriului din anul 1763.
Astăzi, Mănăstirea Salva reprezintă un important reper spiritual al Țării Năsăudului, completat de arhitectura inspirată din tradiția brâncovenească și de peisajul liniștit al văilor Sălăuței și Someșului Mare.
