Mănăstirea Botiza este un așezământ monahal ortodox aflat în comuna Botiza, județul Maramureș, într-un cadru specific Văii Izei, dominat de dealuri împădurite, gospodării tradiționale și arhitectură din lemn. Mănăstirea este așezată în zona cunoscută sub numele de Valea Sasului și are hramul „Schimbarea la Față a Domnului”, sărbătorit în fiecare an la 6 august.
Începuturile actualului așezământ datează din anul 1991. Piatra de temelie a fost pusă la 14 august 1991, iar lucrările au fost coordonate în primii ani de preotul Isidor Berbecaru. Biserica a fost ridicată din lemn, respectând stilul arhitectural tradițional maramureșean, cu pridvor decorat cu arcade și elemente sculptate. Acoperișul, realizat inițial din tablă, a fost ulterior refăcut cu șindrilă, pentru păstrarea aspectului caracteristic bisericilor de lemn din Maramureș.
Interiorul bisericii este decorat cu pictură în frescă, realizată în stil neobizantin. Ansamblul monahal cuprinde, pe lângă biserică, spații destinate vieții monahale, un paraclis, un altar de vară și o poartă cu turn-clopotniță. Biserica mănăstirii a fost sfințită în anul 2007.
Un loc aparte îl ocupă icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, cunoscută sub numele de „Mângâietoarea”, copie după icoana de la Muntele Athos. Mănăstirea Botiza completează patrimoniul religios al Maramureșului prin arhitectura din lemn, tradiția monahală și integrarea armonioasă în peisajul satului maramureșean.
