Mănăstirea Bixad reprezintă unul dintre cele mai importante așezăminte monahale din Țara Oașului, fiind situată pe un deal din comuna Bixad, județul Satu Mare, în apropiere de Negrești-Oaș. Poziția ridicată și cadrul natural oferă așezământului o atmosferă liniștită, specifică vechilor centre monahale din nordul Transilvaniei.
Istoria vieții monahale de la Bixad coboară până la începutul secolului al XVII-lea. În anul 1614 apare menționat un schit legat de Mănăstirea Vetiș, iar spre sfârșitul secolului al XVII-lea istoria locului se leagă de arhimandritul Isaia, călugăr venit de la Mănăstirea Sfântul Pavel din Muntele Athos. În secolele următoare, Bixadul a devenit un important centru monahal și cultural, aici activând și călugări bazilieni.
Biserica de piatră a mănăstirii a fost ridicată începând cu anul 1769 și sfințită în 1771. Construcția păstrează elemente de arhitectură bizantină, cu plan în cruce greacă, iar vechiul lăcaș constituie unul dintre monumentele religioase reprezentative ale zonei. Hramul istoric al bisericii este „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”.
Perioada comunistă a adus schimbări majore. După anul 1948, activitatea monahală a fost întreruptă, iar în clădirile complexului a funcționat pentru mai multe decenii o unitate medicală. Viața religioasă a fost reluată după căderea regimului comunist.
În prezent, Mănăstirea Bixad constituie un important loc de pelerinaj din nord-vestul României. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, celebrată la 15 august, adună anual numeroși credincioși, un punct central al pelerinajului fiind icoana Maicii Domnului venerată în cadrul așezământului.
