Mănăstirea Govora este un vechi așezământ monahal de maici, situat pe raza comunei Mihăești, județul Vâlcea, în România, la poalele dealului Coșul Mare, la aproximativ 6 km de Băile Govora și 18 km de Râmnicu-Vâlcea.
Istoria sa începe în secolele XIV–XV, fiind refăcută între 1492 și 1496 de Vlad Călugărul și Radu cel Mare, după ce fusese distrusă în 1440. În secolul al XVII-lea, domnitorul Matei Basarab a înființat aici o tipografie, unde a fost tipărită „Pravila de la Govora”, prima carte de legi tipărită în limba română.
Ansamblul mănăstiresc este un monument istoric (cod VL-II-a-A-09904) și poartă urme de restaurări importante, inclusiv sub Constantin Brâncoveanu în anii 1710–1711. În interior se pot admira obiecte de patrimoniu, precum un epitrahil brodat donat de Radu cel Mare.
Această mănăstire reprezintă un veritabil nod între credință, cultură și istorie în regiunea Olteniei.
