Schitul Jgheaburi este un lăcaș monahal ortodox situat în satul Piscu Mare (fost Cucova), comuna Stoenești, județul Vâlcea, la aproximativ 20 km nord-vest de Râmnicu Vâlcea. Amplasat într-o vale adâncă, înconjurată de dealuri împădurite, schitul oferă un cadru natural deosebit, propice reculegerii și rugăciunii.
Conform tradiției, prima biserică din lemn a fost ridicată în 1310, în timpul domniei lui Radu Negru, și reconstruită în 1640 de Mitropolitul Teofil, în vremea lui Matei Basarab. Actuala biserică de zid datează din 1827, fiind ctitorită de preoții Ioan Andronescu și Ioan din Cheia, împreună cu ieromonahul Daniil din Zmeurătu. Construită în stil bizantin, fără turlă, biserica are un pridvor deschis susținut de șase stâlpi groși din zid. Pictura interioară în frescă, realizată în 1828 de zugravii Ilie din Teiuș și Constantin din Zmeurătu, se remarcă prin absența scenelor profane.
În apropierea schitului se află un izvor cu apă sulfuroasă, considerat tămăduitor, care atrage numeroși pelerini, în special de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii . Accesul se face pe DC160 din Râmnicu Vâlcea, prin Păușești Măglași și Neghinești, până în satul Piscu Mare, de unde se continuă pe jos aproximativ 6 km.
