Mănăstirea Plăviceni, Jud. Teleorman, România

Mănăstirea Plăviceni, cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” Plăviceni, este un important lăcaș de cult ortodox situat în comuna Plopii-Slăvitești, județul Teleorman, România. Această mănăstire are o istorie bogată și o semnificație deosebită atât din punct de vedere religios, cât și cultural, fiind considerată un loc de reculegere și pelerinaj.

Istorie

Mănăstirea Plăviceni a fost întemeiată în jurul anului 1646 de către Matei Basarab, domnitorul Țării Românești, și soția sa, Doamna Elina, cunoscuți pentru susținerea construirii și restaurării a numeroase biserici și mănăstiri în Țara Românească. Lăcașul a fost ridicat pe malul râului Olt, într-o zonă izolată și liniștită, având rol atât religios, cât și strategic, de apărare împotriva incursiunilor otomane.

Un alt nume important asociat cu mănăstirea este cel al voievodului Mihai Viteazul, despre care se crede că a contribuit la dezvoltarea acestei zone, dat fiind că ruinele mănăstirii ar putea fi legate de perioada sa. Totuși, principalul ctitorat rămâne al familiei lui Matei Basarab.

Arhitectură

Inițial, mănăstirea avea un complex arhitectural impresionant, specific epocii brâncovenești, combinând elemente de stil bizantin și românesc. Biserica mănăstirii, dedicată Sfântului Gheorghe, era centrul acestui complex și era realizată din piatră și cărămidă, având un plan treflat și o cupolă impunătoare. În jurul bisericii se aflau ziduri de apărare groase, care ofereau protecție în timpul incursiunilor militare.

În interiorul bisericii, frescele bizantine decorau pereții, cu scene religioase reprezentând viața sfinților și momente biblice importante. De-a lungul timpului, aceste fresce s-au deteriorat, dar unele au fost restaurate în perioadele recente.

Decăderea și renașterea mănăstirii

După o perioadă de înflorire, Mănăstirea Plăviceni a trecut prin perioade dificile, în special în timpul stăpânirii otomane și după secularizarea averilor mănăstirești din 1863, când multe lăcașe de cult din România au fost afectate. Mănăstirea a fost părăsită pentru o lungă perioadă și a căzut în ruină. În ciuda acestui declin, ruinele mănăstirii au rămas un simbol important al istoriei și tradiției locale.

Abia în anii 2000, cu sprijinul Episcopiei Alexandriei și Teleormanului și al comunității locale, mănăstirea a început să fie restaurată. Acest proces de restaurare a inclus refacerea bisericii și a altor clădiri ale complexului mănăstiresc, aducând mănăstirea la viață și reintegrând-o în circuitul religios și turistic.

Importanță spirituală și culturală

Mănăstirea Plăviceni este un loc important de pelerinaj pentru credincioșii din județul Teleorman și din întreaga țară. Fiind închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, sărbătoarea hramului este un moment semnificativ, atrăgând numeroși pelerini care vin pentru a participa la slujbe și pentru a se reculege în liniștea mănăstirii.

De asemenea, mănăstirea este cunoscută pentru faptul că aici s-ar afla o părticică din moaștele Sfântului Gheorghe, ceea ce îi adaugă o dimensiune spirituală deosebită.

Descoperiri arheologice

În timpul lucrărilor de restaurare, au fost făcute și descoperiri arheologice importante, care au confirmat vechimea și semnificația istorică a locului. Ruinele vechiului complex monahal și diverse obiecte religioase au fost scoase la lumină, consolidând statutul mănăstirii ca sit de patrimoniu cultural și religios.

Concluzie

Mănăstirea Plăviceni din județul Teleorman este un lăcaș de cult cu o istorie veche și profundă, care a renăscut din ruină în ultimele decenii. Îmbinând frumusețea arhitecturală tradițională cu o semnificație spirituală profundă, mănăstirea este un loc de reculegere și rugăciune pentru credincioșii ortodocși și un simbol al continuității tradiției monahale românești. Restaurată recent, ea continuă să fie o mărturie vie a istoriei religioase și culturale a regiunii Olteniei și un loc de pelerinaj pentru cei care caută liniște și apropiere de Dumnezeu.

Clipuri Video

Clipuri Video

Leave a Reply