După ce în satul Cotumba s-a construit biserică, locaşul mănăstirii a rămas din nou pustiu. „Până în 1994“, reia părintele Teodor firul poveştii, „când vrednicul de pomenire Eftimie, Arhiepiscop al Romanului şi Bacăului, a decis să redeschidă această vatră monahală. Eforturile au dat roade abia în 1995. Atunci au venit aici stareţa Mihaela Sandu, părintele duhovnic al mănăstirii, Gheorghe Mardare, şi alte câteva măicuţe. Părintele a slujit aici până în 2003, când a trecut la cele veşnice“.
Cu dăruire şi bucurie, au redeschis biserica şi-au reînsufleţit locul. Azi, după 20 de ani de la venirea lor, mănăstirea şi-a sporit frumuseţea. Muncă neîntreruptă, dragoste pentru suflet şi preţuire pentru înaintaşi – acestea au fost ingredientele reţetei căreia cele şapte măicuţe, alături de maica stareţă Mihaela, au ştiut a-i da chip minunat, pentru ca la Cotumba, în inima Munţilor Ciucului, să ne întâmpine azi una dintre cele mai gingaşe şi frumoase mănăstiri de pe toată întinderea Moldovei.
