Între colinele din apropierea orașului Selçuk și câmpia formată de vechiul estuar al râului Kaystros, Efes rămâne unul dintre marile nume ale Antichității din vestul Turciei. Orașul a fost, pe rând, centru elenistic, port roman prosper și spațiu de referință pentru creștinismul timpuriu, iar această continuitate istorică oferă sitului o densitate culturală rară. Relieful explică o parte din farmecul locului: așezarea care privea cândva spre mare se află astăzi mai departe de coastă, după secole de depuneri aluvionare și retragerea liniei țărmului. Din 2015, Efes figurează pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Cea mai recognoscibilă imagine a sitului rămâne Biblioteca lui Celsus, cu fațada sa refăcută spectaculos, devenită simbol al eleganței romane. În apropiere, Marele Teatru amintește de amploarea vieții publice și de rolul spectacolelor într-un oraș care a fost și centru politic, și nod comercial. Casele de pe Terase adaugă o dimensiune mai intimă: mozaicuri, picturi murale și placaje de marmură care păstrează gustul pentru confort și rafinament al elitelor urbane. Strada Cureților, Templul lui Hadrian, piețele și monumentele publice recompun imaginea unei metropole construite pentru circulație, reprezentare și prestigiu.
Valoarea Efesului nu se oprește la monumentalitatea romană. Situl păstrează și urmele Templului Artemisei, odinioară una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, precum și repere esențiale pentru istoria creștină, între care Biserica Mariei și Basilica Sfântului Ioan. Importanța religioasă a orașului este confirmată și de sinoadele ținute aici în secolul al V-lea. Efes apare astfel ca mai mult decât un sit arheologic: un loc în care urbanismul, credința, comerțul și memoria lumii mediteraneene se întâlnesc într-o scenografie de piatră și timp.
