Pe versantul sudic al muntelui Mycale, în apropiere de Söke și de satul Güllübahçe, ruinele din Priene păstrează una dintre cele mai clare imagini ale unui oraș elenistic din vestul Anatoliei. Astăzi, situl se află în interiorul uscatului, la mică distanță de câmpia Menderes, însă în Antichitate orașul era legat de mare. Colmatarea treptată a regiunii a schimbat complet peisajul, iar această transformare explică de ce vechiul port nu mai are astăzi contact direct cu țărmul.
Priene a fost un important oraș ionian, iar forma vizibilă în prezent datează în mare parte din secolul al IV-lea î.Hr., când a fost reconstruit pe un plan urbanistic riguros, asociat tradiției hippodamice. Străzile tăiate aproape geometric, cartierele clar delimitate și ordinea spațiului public transformă situl într-un exemplu clasic de urbanism antic. Tocmai această organizare l-a făcut celebru în studiile de arheologie și istorie a orașului. În plus, localitatea este legată și de numele lui Bias din Priene, unul dintre cei Șapte Înțelepți ai lumii grecești.
Printre cele mai valoroase vestigii se remarcă Templul Atenei, proiectat de arhitectul Pytheos, același nume asociat și cu Mausoleul din Halicarnas. Construcția templului a beneficiat, la început, de sprijinul lui Alexandru cel Mare. La fel de impresionant rămâne teatrul, bine păstrat și apreciat pentru caracterul său elenistic, alături de agora, bouleuterion, gymnasion, sanctuare și zone rezidențiale. Ansamblul oferă nu doar ruine izolate, ci imaginea coerentă a unei comunități antice.
Priene are și astăzi o forță aparte: sit compact, ușor de urmărit vizual, cu panoramă largă asupra văii Menderes și cu o atmosferă sobră, de piatră și memorie. Prezența pe Lista Indicativă UNESCO confirmă valoarea culturală a acestui loc, unde arhitectura, geografia și istoria se întâlnesc într-un cadru remarcabil de clar.
