Cetatea Belogradchik (cunoscută și sub numele de „Kaleto”) se află pe pantele nordice ale Munților Balcani, în regiunea Vidin, în Bulgaria. Cu o istorie ce datează din perioada romană (secolele I–III d.Hr.), cetatea a fost ridicată pentru a controla importantul drum strategic care lega zona Dunării de interiorul peninsulei Balcanice.
Structura fortificației este impresionantă: are trei curți fortificate interconectate prin porți mari, iar zidurile sale pot atinge o grosime de peste 2 metri și o înălțime de până la 12 metri. În plus, stâncile naturale din jur — formate din gresie și conglomerat — servesc ca pereți naturali pe trei laturi ale cetății, transformând locul într-un veritabil bastion natural.
Cetatea a cunoscut multiple etape: fortificarea sa a fost extinsă în secolul XIV, în perioada domniei lui Ivan Stratsimir, iar mai târziu, sub stăpânirea otomană, au fost adăugate elemente europene de către ingineri francezi și italieni.
De asemenea, în 1850, în timpul Răscoalei de la Belogradchik, liderii rebeli au fost capturați și decapitați într-unul din tunelurile cetății.
Astăzi, Cetatea Belogradchik este un monument cultural de importanță națională și atrage un număr mare de turiști, fiind administrată de muzeul istoric local.
