Peștera Sfântului Antonie este un loc de pelerinaj cu semnificație duhovnicească profundă, situată pe teritoriul județului Vâlcea, în Regiunea Oltenia, România. Aici s‑a retras, în jurul anului 1690, Sfântul Antonie de la Iezeru, cunoscut ca „Antonie Sihastrul”, care și-a săpat singur în stâncă o chilie modestă, dar și un paraclis.
A trăit în această peșteră timp de aproximativ 28 de ani, dedicându-se nevoințelor, postului și rugăciunii neîncetate. Viața sa austeră, într‑un loc izolat, l‑a făcut un model duhovnicesc al isihiei.
Sfântul Antonie a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992. După canonizare, moaștele sale au fost descoperite la intrarea în peșteră și apoi mutate la Schitul Iezer, aflat în apropiere, pentru închinare.
Vizitatorii care vor să ajungă la peșteră urcă pe o potecă prin pădure, într-o atmosferă liniștită și meditativă, iar interiorul peșterii, modest ca dimensiuni, nu are iluminare artificială — este recomandat să aducă o lanternă sau lumânări.
