Situată într-un decor natural, la poalele Munților Stânișoarei şi înconjurată de ziduri groase ce o transformă într-o veche fortăreață, Mănăstirea Slatina este prima ctitorie a domnitorului Alexandru Lăpuşneanu (1553–1564). Biserica cu hramul „Schimbarea la Față”, sfințită de mitropolitul Grigorie în 1558, era cea mai mare din Moldova secolului XVI. Complexul monahal include trapeza, curți interioare, paraclise, turnuri de apărare și o fântână arteziană – toate păstrând aerul medieval.
Pe lângă funcția religioasă, Slatina a fost un veritabil centru de cultură: bibliotecă, școală de muzică, miniatură, broderie și copiere de cărți slavone. Tot aici se află mormântul ctitorului, al Ruxandrei (fiica lui Petru Rareș) și al celor două fiice, ceea ce îi conferă statut de necropolă domnească.
După încercări și jefuiri, viața monahală a renăscut în secolul XIX, iar în perioada comunistă monahia s-a păstrat aici prin fervoarea părinților duhovnicești. Astăzi, ansamblul rămâne un sanctuar de liniște, istorie și frumusețe arhitecturală autentică.
