Mănăstirea Călui, din județul Olt, este o ctitorie de secol XVI, ridicată între 1516–1521 de Vlad Banul, Dumitru Pârcălab și Balica Spătar, în vremea lui Neagoe Basarab. Din cauza tulburărilor politice, lucrările au stagnat până în 1588, când frații Buzești – Radu, Preda și Stroe – au finalizat biserica, chiliile și turnul clopotniță.
Împrejmuită de zid de apărare, cu un exonartex cu arcade adăugat ulterior, lăcașul este un exemplu remarcabil de arhitectură muntenească, cu fațade cu brâu median și arcaturi duble.
Interiorul păstrează picturi murale datate 1593–94, semnate de zugravul Mina, care înfățișează portretele fraților Buzești, precum și scene cu Mihai Viteazul și Petru Cercel. De-a lungul timpului, locașul a suferit restaurări importante, în secolul XIX și între 1932–37, dar și lucrări recente de consolidare . Situată pe malul Oltețului, în comuna Călui, mănăstirea rămâne un centru de pelerinaj cu o comunitate de călugări și un bogat potențial spiritual și istoric.
