Mânăstirea Sfântul Ștefan cel Mare și Sfânt este o mânăstire ortodoxă situată în comuna Hemeiuș din județul Bacău, România. Acest lăcaș de cult a fost înființat în anul 1496 de către domnitorul Ștefan cel Mare ca un loc de pelerinaj și rugăciune, dar și ca un simbol al puterii și independenței Moldovei.
Mânăstirea a fost construită în stilul arhitectural moldovenesc, cu ziduri groase și un turn masiv de apărare, cunoscut sub numele de “turnul clopotniță”. În interior, biserica păstrează un decor pictat în stil bizantin, realizat în secolul al XV-lea, care înfățișează scene din viața lui Iisus și a sfinților.
În timpul istoriei sale, mânăstirea a fost distrusă și reconstruită de mai multe ori. În secolul al XVII-lea, a fost renovată și extinsă de domnitorul moldovean Vasile Lupu, care a adăugat un nou pridvor și a decorat biserica cu noi fresce. În secolul al XIX-lea, mânăstirea a fost renovată din nou și a primit o nouă turlă.
În prezent, mânăstirea este un important centru de pelerinaj și rugăciune pentru creștinii ortodocși din întreaga Românie și este considerată una dintre cele mai frumoase mânăstiri din Moldova. Pe lângă biserica principală, complexul monahal mai cuprinde și alte clădiri, precum o capelă, un muzeu și o bibliotecă, dar și o grădină de flori și un parc.
Mânăstirea Sfântul Ștefan cel Mare și Sfânt este un loc deosebit de important pentru istoria și cultura Moldovei și a României în general, iar vizitarea sa este o experiență impresionantă pentru cei care își doresc să descopere patrimoniul istoric și cultural al acestei zone.
