De-a lungul anilor numele Mănăstirii Pasărea apare pomenit în numeroase scrieri a vrednicilor nevoitori în Domnul fraţi şi surori care, fie au trecut pe aici, fie au trudit sau au trăit în acest aşezământ. În Arhiva Mănăstirii se află câteva lucrări în manuscris alcătuite de diferite maici însărcinate de Consiliul de Administraţie în diverse momente însemnate pentru viaţa Sfâtului locaş, dintre care amintesc pe cea din 1968 şi cea din 1983.
Dintre lucrările mai însemnate care oferă o viziune mai amplă asupra genezei aşezământului, antecedentele lui probabile, istoria, construcţia şi podoabele lui, reţinem: Damian Stănoiu, pe când încă mai purta sutana monahală, a tipărit la Bucureşti în 1926 lucrarea Mănăstirea Pasărea având ca surse de referinţă manuscrisele existente în Arhiva mănăstirii la acea dată, el fiind primul care a dat publicităţii date despre acest aşezământ.
Mănăstirea Pasărea a trezit interesul tânărului absolvent, la vremea aceea, al Institutului Teologic, Constantin Săvulescu, el redactând în anul 1967 Teza de Licenţă cu tema Istoricul Mănăstirii Pasărea, lucrare alcătuită şi susţinută sub îndrumarea Domnului Profesor Alexandru Elian la Catedra de Istoria Bisericii Române. Această lucrare însă, nu a văzut lumina tiparului. Constantin Săvulescu şi-a petrecut din copilărie vacanţele la Pasărea, venind la mătuşa sa, Maica Olga, şi a deprins dragostea pentru cele Sfinte, devenind mai târziu preot.
În anul 1969 se tipăreşte la Bucureşti lucrarea lui I.L. Georgescu şi Roman Stanciu, Mănăstirea Pasărea, lucrare de referinţă pentru orice studiu monografic al Sfântului locaş.
